Rugăciune
Au trecut douăzeci de veacuri de când Isus Cristos a trecut pe acest pământ" făcând bine şi vindecând pe toţi" (Fap 10,38).
Acest fapt nu este obişnuit, el nu se aseamănă cu celelalte care, după ce s-au întâmplat, se înregistrează în istorie şi nu după mult timp cad în uitare.
Prezenţa sa aici pe pământ nu rămâne un fapt trecut, ea se perpetuă atâta timp cât în lume există credinţa. Fără Cristos ar rămâne un fapt îndepărtat şi uitat. Cât timp mai există un om care crede cu adevărat, acela îl aduce pe Isus în istorie, devine contemporan cu el şi-l introduce în însăşi viaţa sa. Contemporaneitatea cu Isus este o condiţie a credinţei sau mai bine zis însăşi credinţa.
Doamne Isuse, măreşte-ne credinţa! Dorim să fim contemporanii tăi, să Te întâlnim şi să Te vedem aşa cum ai venit pe acest pământ, nu deformat şi transformat de fantezia oamenilor.
Dorim să Te urmăm în peştera în care Te-ai născut, în casa umilă şi simplă de la Nazaret, să pătrundem în tăcerea anilor copilăriei şi tinereţii Tale şi mai ales să Te urmăm împreună cu cei care stăteau la picioarele tale pe muntele fericirilor ascultându-te cum le vesteai noul program al vieţii celei noi al Împărăţiei Tale.
Vrem să Te ascultăm vorbind mulţimilor despre Tatăl, despre adevăr şi iertare, despre om şi vocaţia lui nobilă.
Dorim să simţim farmecul cuvintelor Tale împreună cu Apostolii şi cu Simon Petru: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice" (In 6,68). Să ne însuşim mandatul pe care l-ai încredinţat tuturor pentru o morală nouă, o viaţă socială demnă pe singurul drum adevărat al dreptăţii catifelat cu iubire.
Doamne Isuse, învredniceşte-ne să Te simţim contemporan cu noi prin adevărata credinţă, să Te întâlnim când citim Testamentul Tău, când celebrăm tainele Tale, să Te aflăm şi în paginile acestei Reviste "Lumina Creştinului", şi mai ales să Te înţelegem când rosteşti ci siguranţă: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (In 14,6).
