Cuvântul, îngemănarea sacră dintre bine şi frumos,
Până ieri redus la tăcere, renaşte în inimile ofilite de filoxeră.
Nu crezi. Ai vrea să spui că-i basm, căci mult prea des
Ţi s-a servit ca hrană bucate ce mintea nu digeră.
Dar te-ai gândit vreodată la minuni?
În ordinea morală sunt mii, e greu de calculat...
De vrei să le citeşti, sau să le vezi în faptă,
Nu poţi decât cu ochiul lin şi sufletul curat.
Cuvântul ne-a-nsoţit în cele mai diverse clipe,
Cu el am plâns şi bucuria, şi amarul;
Şi tot cu el, îngenunchind în rugăciune,
Am dobândit nemeritat tot harul.
- Ai reintrat acum în ale tale drepturi,
La noi în ţară tu eşti la tine-acasă;
Ca semn al prieteniei jurate azi pe viaţă
Te vom chema mereu să stai cu noi la masă.
