Sâmbătă din săptămâna a 23-a de peste an

Ne lăudăm chiar şi cu suferinţele noastre Domnul mă eliberează de tot ce mă înspăimântă Veţi fi târâţi înaintea dregătorilor şi a regilor pentru mine

Corneliu a fost sfinţit episcop al Bisericii din Roma în anul 251. A luptat împotriva schismei lui Novaţian, antipapă, a cărui rigorism refuza să-i ierte pe apostaţi şi, ajutat de preotul Ciprian, şi-a putut întări autoritatea. Trimis în exil de către împăratul Gallus, a murit la Centumcellae (Civitavecchia) în anul 253. Trupul lui, dus la Roma, a fost înmormântat în cimitirul lui Calist. Ciprian (210-258) s-a născut la Cartagina dintr-o familie păgână. Fiind avocat, s-a convertit la creştinism şi a fost hirotonit preot, iar apoi, în 249, a devenit episcop al oraşului său. În vremuri de mare restrişte a păstorit foarte bine Biserica prin scrieri şi fapte bune. El a fost pentru moment în dezacord cu papa Ştefan (254-257), care admitea validitatea Botezului dat de eretici. Tratatul Despre unitatea Bisericii Catolice a furnizat Conciliului Vatican II definiţia Bisericii: "Poporul care îşi are unitatea din unitatea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh" (LG 4). Deşi a scăpat de persecuţia lui Decius, a fost decapitat la 14 septembrie 258, după ce fusese mai întâi exilat, în timpul persecuţiei lui Valerian, pentru că a refuzat să sacrifice zeilor.