Lecturi: Iob 38,1.8-11; Ps 106; 2Cor 5,14-17; Mc 4,35-41 Verde Psaltirea: săptămâna 4

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală

Antifoane și versete
Aici se va sfărâma trufia valurilor tale!
Preamăriţi-l pe Domnul, pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui! (sau Aleluia.)
Cele vechi au trecut, iată, au devenit noi.
Cine este oare acesta, că şi vântul şi marea îl ascultă?
În prima lectură ni se prezintă scena în care Dumnezeu îi vorbeşte lui Iob în tunete şi fulgere, amintindu-i astfel că el este singurul suveran al întregului univers. Liniştind furtuna pe mare, Isus îi face pe ucenici să se întrebe dacă nu este cumva Dumnezeu. În pasajul de astăzi, Sfântul Paul ne descoperă taina vieţii sale. Iubirea lui Dumnezeu a pus stăpânire pe el. Această iubire, care face din noi creaturi noi, ne dă şi o nouă concepţie de viaţă: "Lumea veche a trecut; o lume nouă a luat acum fiinţă" şi aceasta prin puterea divină a lui Cristos.

Lecturile Zilei

LECTURA I
Aici se va sfărâma trufia valurilor tale!
Citire din cartea lui Iob 38,1.8-11
Domnul i-a răspuns lui Iob din furtună şi i-a zis: "Cine a închis marea cu porţi, când, ţâşnind, a ieşit din pântece, 9 când i-am pus norul ca haină şi bezna, ca scutec? 10 Atunci i-am impus un hotar şi am pus legături şi porţi. 11 Şi am spus: «Până aici să vii, şi nu mai departe, şi aici să se oprească valurile tale semeţe!»"

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 106(107),23-24.25-26.28-29.30-31 (R.: 1)
R.: Preamăriţi-l pe Domnul, pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui!
sau:
Aleluia.

23 Cei care plecau pe mare în corăbii
şi făceau negoţ pe apele cele mari,
24 ei au văzut lucrările Domnului
şi minunile lui în adâncuri. R.

25 El a spus şi s-a pornit vântul furtunii
care a ridicat valurile mării:
26 se suiau spre ceruri, coborau spre abisuri;
sufletul lor se topea de groază. R.

28 În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul
şi el i-a făcut să iasă din necazurile lor;
29 a liniştit furtuna
şi valurile s-au potolit. R.

30 S-au bucurat că valurile s-au liniştit
şi el i-a condus la portul dorit de ei.
31 Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui,
pentru minunile pe care le-a făcut
în folosul fiilor oamenilor! R.

LECTURA A II-A
Cele vechi au trecut, iată, au devenit noi.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,14-17
Fraţilor, iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care judecăm că unul singur a murit pentru toţi, ca atare toţi au murit. 15 El a murit pentru toţi, pentru ca toţi cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei. 16 Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaştem pe nimeni după trup şi, dacă l-am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu-l mai cunoaştem astfel. 17 Deci, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16bc
(Aleluia) Un mare profet s-a ridicat printre noi şi Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,35-41
În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, Isus le-a spus discipolilor săi: "Să trecem pe ţărmul celălalt!" 36 Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el. 37 Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. 38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: "Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?" 39 Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: "Potoleşte-te! Taci!" Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare. 40 Atunci le-a spus: "De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?" 41 Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: "Cine este, oare, acesta, că şi vântul şi marea îl ascultă?"

Cuvântul Domnului

Gândul Zilei

"Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?" (Mc 4,41)

Doamne Isuse, ei nu te-au lăsat să te odihneşti! Au simţit că prezenţa ta în timp ce erai treaz era mai eficientă decât atunci când dormeai. Cuvântul tău a făcut ca vântul şi marea să fie inofensive, dar i-ai mustrat şi pe ucenici. Nu i-ai mustrat pentru că te-au împiedicat să te odihneşti, ci pentru că, dacă ar fi avut puţină credinţă în tine, nu s-ar fi temut şi nu ar fi păţit nimic.

Sfântul Zilei

Sf. Iosif Cafasso, pr.

Celebrări

ARCB: Sf. Niceta de Remesiana, ep.