Lecturi: Ier 31,31-34; Ps 50; Evr 5,7-9; In 12,20-33 Violet Psaltirea: săptămâna 1

Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Patimile Domnului I

Antifoane și versete
Voi încheia o alianţă nouă şi de păcatele lor nu-mi voi mai aduce aminte. Creează în mine, Dumnezeule, o inimă curată! A învăţat ascultarea şi a devenit cauză de mântuire veşnică. Dacă bobul de grâu care cade în pământ moare aduce rod mult.
Patima Domnului devine iminentă şi umple liturgia. Astfel Isus însuşi vorbeşte despre apropiata sa patimă, iar Evanghelia o prezintă ca misterul glorificării sale şi al ascultării sale de voinţa Tatălui. Glorificarea va avea loc prin moarte care este comparată cu cea a bobului de grâu care trebuie să putrezească pentru a da naştere noului spic. Din moartea sa, de fapt, se va naşte noul popor al lui Dumnezeu care va aduna greci şi evrei şi orice neam, fiind toţi răscumpăraţi deopotrivă de el.

Sfântul Zilei

Sf. Lia, văduvă