Lecturi: Iob 19,1.23-27a; Ps 26; Rom 5,5-11; In 6,37-40 Violet (negru) Psaltirea: săptămâna 5

Trei liturghii proprii, prefaţă pentru răposaţi

Antifoane și versete
Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte. Domnul este lumina şi mântuirea mea. (sau Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii.) Reconciliaţi fiind, vom fi mântuiţi prin viaţa lui. Aceasta este voinţa Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică.
Moartea lui Cristos este plinătate de viaţă. Rămâne la latitudinea noastră să semănăm viaţa din punct de vedere evanghelic în brazda de fiecare zi. Restul face Domnul: ne apără cu mâinile sale, ne ocroteşte şi ne înconjoară cu iubire. Pentru a intra în adevărata viaţă pe care Isus a venit să ne-o comunice, trebuie să trecem prin moarte ca el şi împreună cu el. Iată de ce Biserica se roagă pentru cei morţi; ea se roagă pentru ca în momentul imprevizibil al trecerii lor spre Tatăl să fie găsiţi deschişi iertării şi darului lui Dumnezeu. Aceasta o cere la fiecare sfântă Liturghie. Începând din secolul al XI-lea această rugăciune se intensifică a doua zi după sărbătoarea tuturor sfinţilor.

Sfântul Zilei

POMENIREA TUTUROR CREDINCIOŞILOR RĂPOSAŢI