Lecturi: Fap 20,28-38; Ps 67; In 17,11b-19 Alb Psaltirea: săptămâna 3

Liturghie proprie, prefaţă pentru Înălţare I sau II

Antifoane și versete
Vă încredinţez lui Dumnezeu. El are puterea să-şi zidească lucrarea şi să vă facă părtaşi la moştenire. Toate popoarele, preamăriţi-l pe Domnul! (sau Aleluia!). Să fie una ca şi noi.
Este rugăciunea sacerdotală a lui Cristos. La sfârşitul discursului-testament, Isus se adresează Tatălui pe care-l va “glorifica” în moartea şi învierea, care sunt acum iminente, şi-i încredinţează comunitatea discipolilor. El descrie comunitatea apostolică prin câteva trăsături care constituie inima Bisericii. Trebuie să fie una, unită cu Dumnezeu şi cu fraţii în iubire. Trebuie să păstreze şi să proclame cuvântul pe care Cristos i l-a încredinţat. Trebuie să fie în lume fără să fie din lume, acţionând în ea ca un ferment. Trebuie să accepte suferinţa pe care ura lumii o presupune, continuând să anunţe lumii evenimentul pascal, izvor de mântuire universală.

Sfântul Zilei

Sf. Isidor Plugarul