Lecturi: Ap 11,19a;12.1.3-6a.10ab; Ps 44; 1Cor 15,20-27; Lc 1,39-56 Alb Psaltirea: săptămâna 5

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă proprie

Antifoane și versete
Un semn mare s-a arătat în cer. Regina stă la dreapta ta, îmbrăcată în haină aurită. Mai întâi a înviat Cristos, apoi vor învia cei care sunt ai lui Cristos. Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic: el îi înalţă pe cei smeriţi.
Contemplăm în acest mister, în persoana Mariei, realizarea pe care Cristos vrea s-o ofere Bisericii la sfârşitul timpului, când numărul aleşilor va fi complet. Atunci vor fi pe deplin transformaţi de Duh, asemenea Mariei. Fecioara, care încă de la zămislirea ei a fost copleşită de haruri de către Tatăl, împărtăşeşte pe deplin slava Fiului său. Astăzi Biserica cinsteşte cu bucurie preamărirea Mariei la capătul vieţii sale pământeşti. Această preamărire este rodul fidelităţii perfecte şi a comuniunii Mariei la jertfa Fiului ei. Sărbătoarea acestui fapt a fost decretată pentru Orient în secolul al VII-lea de către împăratul bizantin Mauriţiu. În acelaşi veac sărbătoarea este introdusă şi la Roma de către un papă grec, Sergiu I. A mai trecut încă un secol până când termenul de "adormire" a cedat locul altui termen mai expresiv, "asumpţiune", "ridicare". În anul 1950 Pius al XII-lea a proclamat, printr-o definiţie dogmatică, credinţa Bisericii în înălţarea Mariei la cer; această declaraţie pune în lumină caracterul unic al sfinţeniei personale a Maicii Domnului, având în vedere că umbra păcatului nu a întunecat nici măcar o singură clipă frumuseţea sufletului său.

Sfântul Zilei

† ADORMIREA MAICII DOMNULUI; Sf. Tarciziu, m.