Lecturi: Fap 1,1-11; Ps 46; Evr 9,24-28;10,19-23; Lc 24,46-53 Alb Psaltirea: săptămâna 5

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă pentru Înălţare I sau II

Antifoane și versete
Pe când ei stăteau cu ochii îndreptaţi spre cer, el s-a înălţat. Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie. Domnul înaintează în sunete de trâmbiţă (sau Aleluia!). Cristos a intrat chiar în cer. În timp ce-i binecuvânta s-a înălţat la cer.
Noul cer nu este un somnifer pentru lumea pasivă şi resemnată, un alibi faţă de angajarea din această lume, ci, invers, este stimulentul unei comunităţi, plină de Duh, deschisă lumii, în slujba tuturor, martoră a noii omeniri realizată de Cristos. "Înălţarea lui Cristos înseamnă şi ridicarea noastră. Şi acolo unde a ajuns cu anticipare capul vom ajunge şi noi: este ca o invitaţie la speranţă. De aceea, trebuie să tresăltăm, să mulţumim pe deplin, să ne bucurăm. Azi nu numai că am primit confirmarea că posedăm paradisul, ci şi asigurarea că am pătruns cu Cristos în înaltul cerurilor" (Leon cel Mare). Care este obiectul acestei mărturii? Tot ceea ce s-a realizat în Isus şi în anunţul său tuturor neamurilor, ca să se convertească şi să primească iertarea păcatelor, trebuie prezentat ca desăvârşirea planului mântuitor al lui Dumnezeu, după cum au spus Scripturile.

Sfântul Zilei

Sf. Fecioară Maria de la Fatima