Lecturi: Gen 15,5-12.17-18; Ps 26; Fil 3,17-4,1 (Fil 3,20-4,1); Lc 9,28b-36 Violet Psaltirea: săptămâna 2

Liturghie proprie, Credo, prefaţă proprie

Antifoane și versete
Dumnezeu încheie un legământ cu Abraham cel credincios. Domnul este lumina şi mântuirea mea. Cristos va transforma sărmanul nostru trup, făcându-l asemenea cu trupul său glorios. În timp ce se ruga, înfăţişarea i s-a schimbat.
Dumnezeu face o alianţă cu Abraham şi îi promite o seminţie numeroasă. Exemplul lui Abraham ne îndeamnă să descoperim că viaţa este roditoare proporţional cu credinţa, cu capacitatea de a ne încredinţa planului lui Dumnezeu. Sfântul Paul afirmă că Mântuitorul nostru va transforma sărmanul nostru trup, făcându-l asemenea cu trupul său glorios. În mântuire este inclus omul în întreaga sa unitate: trup şi suflet; omul care are un trup ce are nevoie de hrană şi de odihnă, omul care gândeşte şi se roagă; omul care simte exigenţa de solidaritate care îl leagă cu toţi ceilalţi oameni. Pe discipolii care au dubii Isus îi lasă să întrevadă sensul vieţii sale: El este Fiul ascultător al dragostei Tatălui. Liturghia, prezentându-l pe Isus transfigurat, aşteaptă de la noi acelaşi drum de credinţă, care ne va duce la ultima glorie. "Isus ne-a învăţat că cei care îl urmează trebuie să fie capabili de a nu se îndoi de fericirea promisă în mijlocul ispitelor acestei vieţi" (Sf. Leon cel Mare). Schimbarea la faţă a lui Isus are ca scop întărirea credinţei apostolilor.

Sfântul Zilei

Sf. Roman, abate