Lecturi: Is 35,1-6a.10; Ps 145; Iac 5,7-10; Mt 11,2-11 Violet Psaltirea: săptămâna 3

Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent I

Antifoane și versete
Dumnezeu însuşi va veni şi ne va mântui. Vino, Doamne, şi ne mântuieşte (sau Aleluia!). Întăriţi-vă inimile, căci se apropie venirea Domnului. Tu eşti cel care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?
Prima lectură exprimă bucuria întoarcerii în patrie, bucuria vindecării primite, bucuria pentru eliberarea recucerită, prin care suntem reintegraţi în viaţa civilă şi religioasă a poporului lui Dumnezeu. Cristos vine ca acela care conduce omenirea rătăcită, descurajată şi obosită la reîntoarcerea sa la Dumnezeu. El este capul celor răscumpăraţi, în drumul sfânt al ascultării şi al fidelităţii. Eliberarea cere timp şi trudă, iar bucuria este bucuria unei etape care ne trimite în speranţă, la ţinta finală. Apostolul Iacob cere iertare şi perseverenţă, nu rebeliune. Răbdarea nu este resemnare. Este rodul iubirii, este voinţa de a-l descoperi pe celălalt şi de a-l ajuta cu toate puterile ca să se poată elibera din tot ceea ce-l înstrăinează, inclusiv banul. Este răbdarea celui care ştie că împărăţia lui Dumnezeu se zideşte încet. Când, precum pentru Ioan Botezătorul, vine un moment de descurajare, de obscuritate şi de îndoială, este suficientă trimiterea la cuvântul lui Dumnezeu şi la semnele care însoţesc prezenţa lui eficace. Procesul de eliberare al omului din sclaviile şi condiţionările interne sau externe riscă să se săvârşească pierzând din vedere speranţa ultimă. Pe de altă parte, nepăsarea şi egoismul creştinilor întunecă, înjoseşte anunţul eliberării lui Cristos.

Sfântul Zilei

Ss. Fc. Maria de la Guadalupe; Conrad, ep.; Vincelin, ep.