Lecturi: 1Tes 2,2b-8; Ps 22; In 21,15-17 Alb Psaltirea: săptămâna 5

Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi

Antifoane și versete
V-am fi dat nu numai evanghelia, dar chiar şi viaţa noastră. Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. Paşte mieii mei, paşte oile mele!
Pius al X-lea (Giuseppe Sarto - 1835-1914) s-a născut la Riese în regiunea Veneto. La vârsta de 23 de ani este sfinţit preot şi începe drumul care îl va conduce până la scaunul sfântului Petru, în permanenţă condus de deviza "Dragostea lui Cristos mă sileşte". Nouă ani este vicar parohial la Tombolo, nouă ani paroh la Salzano, nouă ani canonic şi director spiritual la Treviso. De aici, este numit episcop de Mantua. Papa Leon al XIII-lea îl numeşte patriarh de Veneţia şi-i dă purpura de cardinal. Ajunge papă în anul 1903. În toate aceste îndatoriri s-a dăruit poporului lui Dumnezeu al cărui păstor adevărat s-a străduit să fie. Această intenţie a stat la baza activităţii sale de reformator pe plan liturgic şi canonic, mai ales în ceea ce priveşte împărtăşania copiilor şi împărtăşania deasă a credincioşilor. Şi-a luat ca deviză a pontificatului "Instaurare omnia in Christo", ţel pe care s-a străduit să-l îndeplinească în simplitate, sărăcie şi tărie sufletească, intensificând viaţa creştină în rândul credincioşilor şi luptând cu fermitate împotriva erorilor ce apăreau în timpul său. Pius al XII-lea, în anul 1956, îl va ridica la cinstea sfintelor altare. Pe mormântul sfântului Pius al X-lea se află acest epitaf: "Pius al X-lea papă, sărac şi totuşi bogat, blând şi smerit cu inima, apărător neclintit al credinţei catolice, s-a străduit să reînnoiască totul în Cristos, a încetat din viaţă la 20 august 1914".

Sfântul Zilei

Sf. Pius al X-lea, pp. **