Lecturi: Sof 3,14-18a; Ps Is 12,2-6; Fil 4,4-7; Lc 3,10-18 Violet Psaltirea: săptămâna 3

Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent I sau II

Antifoane și versete
Domnul, împăratul lui Israel, este mijlocitorul tău. Cântaţi cu bucurie şi veselie căci mare şi sfânt este Domnul. Domnul este aproape. Dar noi ce trebuie să facem?
Revelarea numelui specific Dumnezeului lui Israel, Iahve, e legată aici de persoana lui Moise şi de exodul din Egipt. În lumea semitică cunoaşterea numelui unei persoane aduce cu sine un fel de putere asupra fiinţei care cunoaşte. Interpretarea acestui pasaj din Exod se descoperă, prin urmare, plin de bogăţie în dialogul Dumnezeu - om. După etimologia mai mult teologică decât filozofică, oferită de versetul 14, Dumnezeu se descoperă nu într-un substantiv, ci într-un verb, adică într-o formă dinamică. Rădăcina verbului care stă la baza numelui divin înseamnă "a fi", "a face să existe" ("Eu sunt cel ce sunt"). Explicaţiile sunt multiple: filozofia creştină vorbeşte despre Fiinţa perfectă a lui Dumnezeu. Alţii văd o polemică cu idolii; alţii se gândesc la "acela care este mereu acelaşi", adică credincios prin excelenţă promisiunilor făcute lui Israel; alţii, traducând "veşnic", sugerează "acela care este veşnic". Cu această declaraţie poate că Dumnezeu refuză să descopere esenţa sa. Dar numele Iahve nu rămâne un apelativ gol: el este umplut de semnificaţie pentru că aminteşte intervenţia lui Dumnezeu în istoria lui Israel ca eliberator şi salvator.

Sfântul Zilei

Ss. Lucia, fc. m.; Otilia, călug.