Lecturi: Fil 3,17-4,1; Ps 125; In 12,24-26 Roşu Psaltirea: săptămâna 5

Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi

Antifoane și versete
Noi suntem cetăţeni ai cerului. Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie. Dacă bobul de grâu căzut în pământ moare, aduce mult rod.
Pe vremea împăratului Traian (98-117), în părţile de răsărit ale imperiului s-a pornit o acţiune de prigonire a creştinilor, în deosebi împotriva celor din marile centre. Printre primii care au fost prinşi s-a numărat şi episcopul din Antiohia. "Ignaţiu a fost trimis din Siria la Roma, ca acolo să fie sfâşiat de fiare din cauza mărturiei lui pentru Cristos. A făcut această călătorie străbătând Asia...", scrie istoricul Eusebiu. Fiind la Smirna, unde se afla Policarp, el a scris o epistolă către Biserica din Efes şi alta către Biserica din Magnezia... În total, a scris şapte epistole admirabile Bisericilor din Asia (care au ajuns până la noi), în care-şi exprimă grija faţă de unitatea Bisericii şi dorinţa de a se uni cu Cristos. Martirizat pe la anul 107, Ignaţiu a meritat să fie, aşa cum a dorit "grâul lui Dumnezeu măcinat de dinţii fiarelor, pentru a deveni o pâine imaculată a lui Cristos". Ultimele lui scrisori, îndeosebi cea către creştinii din Roma, sunt un imn de preamărire a martiriului şi o rugăciune insistentă de a nu fi împiedicat să dea şi el mărturia supremă a credinţei. Amintirea lui era celebrată la Antiohia, în această zi, încă din secolul al IV-lea.

Sfântul Zilei

Sf. Ignaţiu din Antiohia, ep. m. **