Lecturi: Sir 26,1-4.16-21; Ps 127; Lc 7,11-17 Alb Breviar: propriu

Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi

Antifoane și versete
Farmecul femeii frumoase în casa bine întreţinută este asemănător unui răsărit de soare. Fericită este casa celui care se teme de Domnul. I-a spus fiului văduvei: "Tinere, îţi spun, scoală-te!".
Creştină din Tagaste (astăzi Souk-Ahres), din Africa romană, Monica (331-387), după 30 de ani de rugăciune, a obţinut convertirea bărbatului ei păgân, Patriciu, care era violent şi desfrânat. Ea l-a îmblânzit prin metoda pe care o explica astfel: el îşi ţinea mâna departe de ea, deoarece ea îşi stăpânea limba. A avut mângâierea să-l aducă la baia Botezului cu un an înainte de a muri. A avut doi fii, pe Augustin şi Navigiu, şi o fiică al cărui nume nu este cunoscut. Fiul ei mai mare, Augustin, o nemulţumea prin purtarea lui nedemnă. Încurajată de cuvintele episcopului de Milano, sfântul Ambrozie: "Nu e posibil ca fiul atâtor lacrimi să piară", ea nu încetează să se roage pentru Augustin, pe care-l converteşte după 16 ani de rugăciuni, murind apoi în braţele lui, la Ostia. Exemplu de mamă desăvârşită, şi-a hrănit credinţa în meditaţie şi rugăciune şi şi-a arătat-o prin virtuţi.

Sfântul Zilei

Sf. Monica **