Poporul meu va fi ca acel brâu putred, care nu mai este bun de nimic.
L-ai uitat pe Domnul, l-ai părăsit pe creatorul tău!
Grăuntele de muştar se face un pom, încât păsările cerului îşi fac cuib în ramurile lui.
Împărăţia lui Dumnezeu, care la sfârşit va fi strălucitoare, se naşte şi creşte pornind de la ceea ce este mic şi sărac: ca grăuntele de muştar care va deveni un copac şi ca drojdia care dospeşte aluatul. Viaţa simplă şi aparent nesemnificativă, iubirea de fiecare zi, fac din bărbat şi din femeie drojdia şi speranţa lumii, sămânţa şi viitorul împărăţiei. Parabola se referă la timpul prezent, în timp ce explicaţia este orientată spre judecata finală. atei vrea să pună în gardă comunitatea sa, pentru ca să nu neglijeze exigenţele etice ale practicării iubirii faţă de aproapele, care sunt semn de autenticitate.
Sfântul Zilei
Ss. Victor I, pp. m.; Inocenţiu I, pp.
Acest site web folosește cookie-uri
Folosim cookie-uri necesare și, cu acordul tău, cookie-uri de analiză și conținut extern. Îți poți personaliza opțiunile din
.
Preferințe cookie
Alege serviciile opționale care pot fi folosite. Poți modifica aceste opțiuni în orice moment.
Cookie-uri necesare
Necesare pentru securitate, funcțiile de bază ale site-ului, memorarea opțiunilor cookie și a anunțurilor închise.