Lecturi: Is 61,1-2a.10-11; Ps Lc 1,46-54; 1Tes 5,16-24; In 1,6-8.19-28 Violet Psaltirea: săptămâna 3

Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent I sau II

Antifoane și versete
Mă voi bucura din toată inima în Domnul. Sufletul meu se bucură în Dumnezeu, mântuitorul meu. Întreaga voastră fiinţă, duhul, sufletul şi trupul, să fie fără prihană la venirea Domnului Isus Cristos. În mijlocul vostru stă unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.
Din pagina profetului Isaia răsună vestea cea bună pentru Israel, sărac şi sclav. Salvarea este dată săracilor, celor care au încredere deplină în Dumnezeu şi nu în bunurile pământului său în cei puternici şi mari. Cinci secole mai târziu, în sinagoga din Nazaret, după ce a citit acest text, Isus a declarat că acesta s-a îndeplinit în el (Lc 4,18-19). A doua lectură ne spune că mulţumirea nu este o atitudine pasivă a unuia care recunoaşte că totul îi vine de sus: este bucuria colaboratorului care descoperă că este ales pentru a contribui la zidirea lumii. Creştinul simte că trăieşte pe pământ o viaţă egală cu toţi ceilalţi, dar în plus are o certitudine de mântuire şi un sens al istoriei care îi permite să recunoască în toate evenimentele împărăţia care vine. Precursorul anunţului bucuriei săracilor se autodefineşte în Evanghelie ca "glasul ce strigă"; nu este el "lumina". El vrea "să dea mărturie despre lumină". Cristos este în mijlocul nostru şi noi putem risca să nu-l recunoaştem dacă ne limităm să vedem în el modelul unei fericiri pământeşti şi nu facem ca el, care a împărtăşit soarta săracilor, făcând credibil şi palpabil anunţul unei lumi mai bune.

Sfântul Zilei

Sf. Ioan al Crucii, pr. înv.