Lecturi: Is 7,10-14 Ps 23 Rom 1,1-7 Mt 1,18-24 Violet Psaltirea: săptămâna 4

Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent II

Antifoane și versete
Iată, fecioara va zămisli. Iată vine Domnul; el este împăratul măririi. Isus Cristos, din seminţia lui David, este Fiul lui Dumnezeu. Isus se va naşte din Maria, logodnica lui Iosif, fiul lui David.
Profetul anunţă un semn care poate fi recunoscut şi acceptat numai în sărăcie şi în umilinţa credinţei. Vorbeşte despre naşterea miraculoasă a lui Emanuel, fiul unei fecioare, semnul miraculos dat de Dumnezeu micului "rest" al credincioşilor care, prin credinţa în el, vor fi eliberaţi. Acesta va fi noul popor constituit după credinţă şi nu după privilegiile naţionaliste sau de castă. A spune că Isus Cristos este fiul lui David înseamnă a recunoaşte apartenenţa lui la Israel; a aminti o realitate semnată de înfrângeri cum a fost istoria dinastiei davidice. A spune că este Fiul lui Dumnezeu înseamnă că istoria mântuirii îl are acum pe "Mesia" al său, capabil să deschidă această istorie a naţiunilor. Planul lui Dumnezeu se întâlneşte cu voinţa şi colaborarea Mariei şi a lui Iosif. Maria este floarea întregii omeniri, vârful celor mai valide atitudini religioase; Iosif este omul cel drept, nu al acelei dreptăţi legale care doreşte să menţină legea şi să-şi refuze logodnica lui şi nici a acelei dreptăţi care i se neagă aproapelui din cauza prejudecăţilor. Un înger îi spune că Dumnezeu are nevoie de el: este adevărat că zămislirea este opera Duhului Sfânt, dar Iosif trebuie să-l introducă pe copil în descendenţa lui David.

Sfântul Zilei

Ss. Ioan de Kety, pr.; Victoria, fc. m.