Lecturi: Is 43,18-19.21-22.24b-25 Ps 40 2Cor 1,18-22 Mc 2,1-12 Verde Psaltirea: săptămâna 3

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală

Antifoane și versete
Eu îţi voi ierta fărădelegile tale de dragul meu Vindecă-mă, Doamne, căci am păcătuit împotriva ta! Isus n-a fost "da" şi "nu" în acelaşi timp. El a fost totdeauna "da" Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ
Evanghelia ne dezvăluie motivul pentru care face Isus minunile sale: ele sunt expresia grijii sale pentru cei care suferă, dar mai ales semnul vindecării aduse pentru inima omului, iar astăzi este o dovadă a iertării păcatelor. Isus este manifestarea lui Dumnezeu în persoană, care deja în legea veche s-a făcut cunoscut ca unul care iartă. Cărturarii îşi construiesc un raţionament logic: "Cine altul poate ierta păcatele, afară de Dumnezeu?". Ei nu reuşesc să facă un pas în plus: nu ajung să recunoască pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu datorită faptului că el este capabil să ierte păcatele. Adevăraţii "paralitici" sunt cărturarii care stau jos, incapabili să privească prezenţa lui Dumnezeu în această nouă realitate. Nici chiar în faţa minunii pe care Isus o face înaintea ochilor lor nu îşi schimbă ideea. Sfântul Paul ne prezintă în Isus un alt aspect al descoperirii lui Dumnezeu: dându-ne exemplul fidelităţii lui Isus, Dumnezeu ne cheamă să punem loialitatea în centrul vieţii noastre.

Sfântul Zilei

Sf. Mansuet, ep.