Lecturi: Is 52,7-10 Ps 97 Evr 1,1-6 In 1,1-18 Alb Psaltirea: săptămâna 5

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă pentru Crăciun (I, II sau III)

Antifoane și versete
Toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru A văzut tot pământul mântuirea Dumnezeului nostru Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul său Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi La cuvintele Crezului "Şi s-a întrupat... s-a făcut om" se îngenunchează. Colectă pentru Seminarul diecezan.
Minunatul imn care se găseşte în prologul Evangheliei după Ioan este poate antidotul cel mai bun contra oricărei lecturi sentimentale a Crăciunului. O primă linie de interpretare stă în a căuta sensul Crăciunului în acel "la început" care aminteşte de creaţia din Geneză 1,1. În felul acesta Ioan arată cum Cristos înglobează în sine nu numai orizontul istoriei alegerii, ci şi pe acela al creaţiei, un orizont total şi universal. O a doua linie de interpretare se ancorează în istorie, chiar în trupul omului. Pentru a se înţelege bine noutatea frazei lui Ioan trebuie să avem în vedere că planul divin s-a realizat într-o existenţă umană, plinătatea vieţii străluceşte într-un om, este vizibilă, accesibilă, palpabilă (1In 1,1-3). Pentru prima dată apare ţinta spre care tinde întreaga lucrare a lui Dumnezeu. O a treia cheie de lectură a prologului stă în alegerea la care suntem chemaţi să o facem în faţa Cuvântului care intră în lume. Realizarea este dublă. Este refuzul agresiv al întunericului care încearcă să acopere lumina, dar este şi primirea cu credinţă. Aceia care ştiu să deschidă poarta lui Cristos primesc "puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu".

Sfântul Zilei

Ss. Eugenia, m.; Anastasia, m.