O reflecție despre un boschetar care trăia într-un colț uitat al parcului, murmurând rugăciuni. După moartea sa, un copil observă urmele cuielor pe mâinile și picioarele lui, înțelegând că a fost un mesager al lui Dumnezeu, în timp ce oamenii, preocupați de griji, rămân indiferenți.
Un moment liric dedicat iertării, semnat de Claudia Iacob, reflectă asupra răbdării și suferinței lui Hristos pentru mântuirea umanității. Poemul exprimă recunoștință și cerere de iertare pentru păcatele comise.
