Pr. Pasolini, predicatorul Casei Pontificale, reflectează în a șaptea meditație a exercițiilor spirituale de Postul Mare asupra modului în care societatea contemporană s-a îndepărtat de conceptul morții. El subliniază că Dumnezeu, prin întrupare și cruce, ne revelează că suntem veșnici, nu nemuritori, iar iubirea concretă este unicul antidot împotriva fricii de moarte.
Articolul analizează paradoxul nemuririi lui Mihail Eminescu, interpretată ca un blestem mai degrabă decât o binecuvântare. Autorul subliniază că, deși poetul a murit tânăr, spiritul său rămâne nemuritor în conștiința poporului român, fiind recunoscut ca simbol al unității naționale și al iubirii pentru Fecioara Maria.
