Articolul analizează evoluția istorică a altarului creștin, de la cel antic cu ciboriu până la cel modern, îndreptat spre popor. Autorul critică abandonarea altarelor istorice după Conciliul Vatican II și propune o reconciliere liturgică, respectând geniul artistic al fiecărei epoci.
Articolul analizează originea și natura altarului creștin, subliniind legătura indisolubilă dintre masă, altar și cruce. Se discută despre importanța poziției ridicate a altarului, care simbolizează jertfa și ascensiunea spre Dumnezeu, în contrast cu masa care coboară pentru a hrăni credincioșii.
