(Din lat. vicárius, locţiitor). Preot care îl ajută pe episcopul diecezan în conducerea pastorală a diecezei, având jurisdicţie fie într-o anumită parte a diecezei (vicar teritorial), fie pentru un anumit gen de probleme (de ex., şcolile catolice, apostolatul laicilor, persoanele consacrate etc., însă nu în sectorul economic, pentru care există econom diecezan) (vicar sectorial), fie pentru credincioşii unui anumit rit sau pentru un anumit grup de persoane, cum ar fi imigranţii (vicar personal). Vicarii episcopali sunt o creaţie a Conciliului al II-lea din Vatican (cf. CD 27 ), iar numirea lor într-o dieceză nu e obligatorie, aşa cum este cea a vicarului general. Vicarul episcopal este şi el "Ordinárius lóci", bineînţeles numai pentru sectorul pentru care este numit.
