(Din lat. ordinárius lóci). Denumire canonică dată Ordinariului a cărui jurisdicţie e teritorială, adică e exercitată pentru credincioşii care se găsesc într-un anumit teritoriu. Conform Dreptului canonic, au denumirea de Ordinariul locului toţi Ordinariii, cu excepţia superiorilor majori ai institutelor călugăreşti şi ai societăţilor de viaţă apostolică, clericale şi de drept pontifical.
