Celebrările liturgice care încep cu Liturghia din seara zilei de Joia Sfântă şi se termină cu Liturghia din noaptea Învierii Domnului. În Vinerea Sfântă, după citirea Patimii Domnului după Evanghelistul Ioan, au loc rugăciuni speciale pentru lumea întreagă; urmează apoi adorarea Crucii şi aşa-zisa Míssa Praesanctificatórum (o celebrare specială când nu are loc consacrarea, ci credincioşii se împărtăşesc cu Ostii deja consacrate în Joia Sfântă). În Sâmbăta Sfântă, nu există nici o celebrare liturgică în cursul zilei: în această zi Biserica priveghează şi jeleşte lângă mormântul în care se odihneşte trupul lui Cristos. Celebrarea începe după ce se lasă noaptea: este vegherea cea mai lungă ("mama tuturor vegherilor", sfântul Augustin). În cadrul acestei celebrări se binecuvântează focul, se aprinde lumânarea pascală (simbolul lui Cristos Înviat), se cântă imnul Exúltet, are loc liturgia baptismală şi, în sfârşit, Sfânta Liturghie.
