(Din lat. vigília, veghe). Pregătire la o sărbătoare, care constă în a veghea în rugăciune şi meditaţie în timpul nopţii care o precede. Mama tuturor vegherilor este vegherea pascală (sfântul Augustin). După exemplul acestei vegheri, s-a introdus obiceiul de a se începe cu o veghere şi alte sărbători ca de exemplu, Crăciunul şi Rusaliile. Vegherea dobândeşte o valoare escatologică dacă e interpretată în lumina parabolei celor zece fecioare (cf. Mt 25,6ş.u.) şi a chemării adresate de Isus apostolilor de a veghea în rugăciune (cf. Mt 13, 35-36).
