(Din lat. transcendéntia, derivat din transcéndere, a trece peste). Calitatea de a fi transcendent: care se ridică dincolo de nivelul unui domeniu definit. O realitate transcendentă este aceea care depăşeşte puterea noastră de cunoaştere. Când vorbim de transcendenţa lui Dumnezeu, evocăm faptul că el este fiinţa superioară prin excelenţă, că transcende orice făptură, lumea şi istoria. "Dumnezeu este infinit mai mare decât toate lucrările sale (cf. Sir 43,28): "Mai înaltă decât cerurile este slava lui" (Ps 8,2), "măreţia lui nu are măsură" (Ps 145,3). Însă el, fiind Creatorul, suveran şi liber, cauza primă a toate câte sunt, este prezent în străfundul fiinţei făpturilor sale: "În el trăim, ne mişcăm şi suntem" (Fap 17,28)" (cf. CBC 40; 300; 370).
