(Din lat. depósitum fídei). Tot ceea ce Dumnezeu a revelat definitiv prin Isus Cristos pentru mântuirea noastră, considerat ca un tezaur încredinţat Bisericii pentru ca să-l păstreze cu fidelitate, să-l explice şi să-l vestească tuturor oamenilor până la sfârşitul veacurilor (cf. 1Tim 6,20; 2Tim 1, 12.14; DV 10). Tezaurul sfânt al credinţei cuprins în Sfânta Tradiţie şi în Sfânta Scriptură a fost încredinţat de apostoli întregii Biserici. "Aderând la el, întregul popor sfânt, unit cu Păstorii săi, stăruie de-a pururi în învăţătura apostolilor şi în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciuni, astfel încât, în păstrarea, trăirea şi mărturisirea credinţei transmise, se creează o deosebită unitate între episcopi şi credincioşi" (DV 10).
