(Din gr. Théos, Dumnezeu, şi diké, justificare). Acea parte a metafizicii care tratează despre cunoaşterea lui Dumnezeu numai cu ajutorul raţiunii. Mai e numită şi teologie naturală. "Dumnezeu, începutul şi sfârşitul oricărui lucru, poate fi cunoscut în mod cert cu lumina naturală a raţiunii umane, pornindu-se de la lucrurile create" (Conciliul întâi din Vatican, DS 3004).
