(Din fr. fidéisme, derivat din lat. fídes, credinţă). Refuz de a folosi raţiunea în domeniul cunoaşterii religioase. Această mişcare filozofico-teologică a apărut în Franţa la începutul sec. al XIX-lea ca o reacţie la raţionalismul şi iluminismul din secolul precedent. Principala caracteristică a acestei mişcări a constat într-o critică puternică faţă de raţiunea umană (devenită criteriu unic de adevăr la enciclopedişti), în favoarea exaltării exagerate a credinţei, capabilă de a recunoaşte adevărul Revelaţiei fără ajutorul semnelor exterioare sau al motivelor credibilităţii. Fideismul a fost condamnat de Biserică.
