(Din gr. sýnodos, adunare). Adunarea episcopilor şi a altor credincioşi în cadrul căreia sunt dezbătute probleme privind învăţătura, morala şi activitatea pastorală a Bisericii. Sinodul episcopilor este adunarea episcopilor care, aleşi din diferite regiuni ale lumii, se întrunesc la anumite intervale de timp ca să întreţină o unire mai strânsă cu papa şi Colegiul episcopilor, ca să-l ajute cu sfaturile lor pe papa în menţinerea şi promovarea credinţei şi moralei, în observarea şi consolidarea disciplinei ecleziastice şi ca să examineze problemele privind activitatea Bisericii în lume (cf. CDC, can. 342). Sinodul episcopilor se poate reuni în adunare generală, când sunt tratate probleme care privesc direct binele întregii Biserici, şi în adunare specială, când sunt tratate probleme ce privesc direct una sau mai multe regiuni determinate (de ex., Sinodul episcopilor europeni sau Sinodul episcopilor francezi). Adunarea generală poate fi ordinară (o dată la trei ani) sau extraordinară (când sunt dezbătute probleme care necesită o rezolvare promptă). Cei mai mulţi episcopi care participă la sinod sunt aleşi de Conferinţele episcopale, alţii sunt desemnaţi în virtutea dreptului, iar alţii sunt numiţi direct de papa. Sinodul diecezan este adunarea delegaţilor preoţilor şi ai altor credincioşi ai unei dieceze, convocată şi prezidată de episcopul diecezan, pentru a trata probleme privind binele întregii dieceze (cf. CDC, can. 460).
