(Din lat. concílium, adunare, şi din gr. oikouméne, întregul pământ locuit). Adunarea tuturor episcopilor din Biserica întreagă care, împreună cu papa şi sub autoritatea papei, discută şi hotărăsc în mod colegial în probleme care privesc credinţa şi morala, precum şi organizarea pastorală şi disciplinară a Bisericii universale. Numai Pontiful roman are dreptul să convoace Conciliul, să-l prezideze personal sau prin alţii, să-l trasfere, să-l întrerupă sau să-l dizolve, să stabilească problemele ce trebuie tratate şi normele ce trebuie observate, şi să aprobe toate decretele (cf. CDC, can. 338). Pe baza primei liste întocmite de sfântul Robert Belarmin (1542-1621), Biserica Catolică acceptă 21 de Concilii ecumenice: de la întâiul din Niceea (325), la al II-lea din Vatican (1962-1965).
