(Din lat. seminárium, pepinieră). Şcoala în care aspiranţii la sfânta Preoţie se pregătesc din punct de vedere spiritual şi intelectual conform normelor stabilite de Biserică. Există două feluri de seminarii: seminarul mic (liceal), al cărui scop principal este cultivarea germenilor vocaţiei preoţeşti din sufletul adolescenţilor printr-o formare religioasă specifică, unită cu o instruire umanistă şi ştiinţifică adecvată, şi seminarul mare (diecezan sau interdiecezan), al cărui scop este de a forma preoţi care, trăind spiritul Evangheliei şi unirea profundă cu Cristos, să devină capabili să înveţe, să sfinţească şi să conducă poporul lui Dumnezeu. De aceea în seminarul mare li se dă seminariştilor o profundă formaţie spirituală, liturgică, misionară, teologică şi pastorală (cf. CDC, can. 232-264).
