(Din lat. sanctuárium, derivat din sánctus, sfânt). 1. Parte a bisericii situată în jurul altarului, destinată celebrărilor sacre (prezbiteriu). 2. Denumire dată unei biserici care este obiectul unei cinstiri speciale din partea credincioşilor şi care a devenit loc de pelerinaj (de ex., sanctuarul de la Cacica, închinat Sfintei Fecioare Maria).
