(Din gr. prosélytos, nou-venit). Învechime prozelitismul era deseori sinonim cu evanghelizarea, adică propovăduirea Evangheliei la necreştini. Astăzi are aproape întotdeauna sensul negativ de constrângere a unei persoane de a îmbrăţişa o anumită credinţă. Societăţile civile şi religioase au condamnat acest tip de prozelitism. "Înrăspândirea credinţei religioase şi în introducerea unor practici, comunităţile religioase trebuie să se abţină întotdeauna de la orice fel de acţiune care ar aduce o constrângere sau atragere necinstită ori incorectă, mai ales când e vorba de persoane lipsite de cultură sau de resurse materiale. Un astfel de mod de a acţiona trebuie considerat abuzare de dreptul propriu şi lezarea dreptului altora" (DH 4). "Biserica interzice cu severitate ca cineva să fie constrâns sau influenţat sau atras prin mijloace incorecte să îmbrăţişeze credinţa, după cum ea revendică ferm dreptul oricui de a nu fi îndepărtat de la credinţă prin vreun mijloc de presiune" (AG 13).
