(Din lat. presbyterátus). Este a doua treaptă a Sfintei Preoţii, rezervată preoţilor. Prima treaptă este diaconatul, iar a treia episcopatul. Prezbiterii sau preoţii sunt uniţi cu episcopii în demnitatea sacerdotală şi totodată depind de ei în exercitarea funcţiilor pastorale; ei sunt chemaţi să fie înţelepţi colaboratori ai episcopilor; adunaţi în jurul episcopului lor, ei formează preoţimea (presbytérium), care poartă împreună cu el responsabilitatea Bisericii particulare. Ei primesc de la episcop răspunderea unei comunităţi parohiale sau a unei anumite funcţii ecleziastice (cf. CBC 1597).
