(Din lat. poénitens, derivat din paenitéri, a se pocăi). Cel care se căieşte de păcatele săvârşite şi se spovedeşte duhovnicului. Fiecare credincios, după ce a ajuns la vârsta priceperii, are obligaţia de a-şi mărturisi păcatele cel puţin o dată pe an (CDC, can. 989). Cel care face pocăinţă, adică cel care îşi orientează întreaga viaţă spre Dumnezeu, având o durere profundă şi o repulsie totală faţă de păcatele săvârşite şi hotărârea fermă de a nu mai păcătui în viitor.
