(Din lat. paroécia, derivat din gr. paroikía, vecinătate). O comunitate precisă de credincioşi, constituită în mod stabil în cadrul unei dieceze, a cărei îngrijire pastorală, sub autoritatea episcopului diecezan, este încredinţată unui paroh în calitate de păstor propriu al ei (CDC, can. 515). Ca regulă generală, parohia trebuie să fie teritorială, adică trebuie să cuprindă pe toţi credincioşii unui anumit teritoriu bine delimitat (CDC, can. 518). Totuşi, "teritorialitatea" nu constituie elementul esenţial, deoarece parohia este în primul rând o comunitate de credincioşi. Există şi parohii personale, adică parohii constituite pe bază de rit, naţionalitate, sau pe baza altor criterii precise, care nu sunt circumscrise teritorial (de ex., parohii pentru o anumită etnie, pentru un anumit rit, pentru imigranţi, pentru studenţi etc.).
