(Din lat. párochus, derivat din gr. párochos, administrator). Păstorul propriu al unei parohii, care exercită activitatea pastorală sub autoritatea episcopului diecezan, împreună cu care este chemat să participe la slujirea lui Cristos, ca să îndeplinească în slujba acelei comunităţi funcţia de a învăţa, de a sfinţi şi de a conduce, chiar cu colaborarea altor preoţi sau diaconi, şi cu aportul credincioşilor laici (CDC, can. 519; cf. CD 30).
