(Derivat din magh. menteni, a mântui). Actul de iubire prin care Dumnezeu, prin întruparea, moartea şi învierea Fiului său, Isus Cristos, îl eliberează pe om de păcat, îl împacă cu sine (cf. 2Cor 5,19) şi îi dă garanţia vieţii fericite în ceruri. "Mântuirea noastră decurge din iniţiativa de iubire a lui Dumnezeu pentru noi, căci «El ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre» (1In 4,10)" (CBC 620). "Deşi Isus Cristos a murit pentru toţi, totuşi nu toţi beneficiază de moartea lui" (Conciliul Tridentin). Pentru a beneficia de mântuirea adusă de Cristos e necesară mai întâi o adeziune liberă, personală la Cristos prin credinţă, apoi o credinţă care trebuie să se vadă prin fapte (cf. Iac 2, 14-26). Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu şi în acelaşi timp lucrarea omului.
