(Din gr. oikós, casă, şi nómos, regulă, lege; administrare). În Noul Testament înseamnă planul veşnic al lui Dumnezeu de mântuire a lumii, realizat de Isus Cristos prin moartea şi învierea sa (cf. Ef 1,3-14). "I-a plăcut lui Dumnezeu, în bunătatea şi înţelepciunea sa, să se dezvăluie şi să facă cunoscut misterul voinţei sale (cf. Ef 1,9) prin care oamenii, prin Cristos, Cuvântul făcut trup, pot ajunge la Tatăl în Duhul Sfânt şi se fac părtaşi la firea dumnezeiască" (DV 2).
