(Din lat. monastérium). Ansamblu de clădiri în care locuiesc şi activează monahii şi monahiile (maicile), şi care se deosebeşte de convent. Regula sfântului Benedict prevedea ca orice mănăstire să fie înzestrată cu toate cele necesare unei vieţi autonome: biserică, şcoală, bibliotecă, grădini, ateliere, moară etc. În felul acesta mănăstirile medievale au reuşit să înfrunte invaziile barbare, să păstreze inestimabile comori de cultură şi civilizaţie.
