(Din lat. iuraméntum). Chemarea lui Dumnezeu ca martor cum că ceea ce se afirmă este adevărat sau ceea ce se promite va fi îndeplinit. Jurământul e asertoriu când confirmă o afirmaţie ce priveşte trecutul sau prezentul; e promisoriu când confirmă o făgăduinţă. Jurământul poate fi făcut numai pentru un motiv grav şi just. Sfinţenia Numelui lui Dumnezeu pretinde să nu se recurgă la jurământ pentru lucruri fără importanţă.
