(Din gr. eiréne, pace). Tendinţă a confesiunilor creştine de a căuta şi de a ajunge la unitatea mult dorită, analizând cu seninătate problemele controversate. Atitudinea paşnică şi împăciuitoare cu privire la problemele legate de unitatea Bisericii, cu riscul de a se subestima diferenţele reale dintre creştini sau de a promova o înţelegere în defavoarea adevărului (falsul irenism). Această atitudine a fost condamnată de magisteriul Bisericii Catolice (cf. DS 3880).
