(Din gr. oikouméne [ghe], pământ locuit). Mişcare mondială în rândul creştinilor care, inspiraţi de Duhul Sfânt, caută, prin rugăciune, dialog şi alte iniţiative, să elimine barierele care îi despart şi să se îndrepte spre unitatea pe care Cristos a voit-o pentru Biserica sa: "Ca toţi să fie una, precum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine" (In 17,21). Prin mişcare ecumenică se înţeleg activităţile şi iniţiativele suscitate şi organizate în funcţie de diferitele necesităţi ale Bisericii şi după împrejurări, în favoarea unităţii creştinilor (cf. UR 4). Dorinţa de a regăsi unitatea tuturor creştinilor este un dar al lui Cristos şi o chemare a Duhului Sfânt. Pentru aceasta e nevoie: de o înnoire permanentă a Bisericii într-o fidelitate mai mare faţă de vocaţia sa; de convertirea inimii pentru a trăi mai curat pentru evanghelie; de rugăciunea în comun; de cunoaşterea frăţească reciprocă; de formarea ecumenică a credincioşilor şi în special a preoţilor; de colaborarea între creştini în diferitele domenii ale slujirii oamenilor (cf. CBC 821).
