Denumire dată de legislaţia canonică atât institutelor seculare cât şi institutelor călugăreşti. În aceste institute credincioşii se consacră lui Dumnezeu prin profesiunea sfaturilor evanghelice ale castităţii, sărăciei şi ascultării, întărite prin diferite legăminte sacre (vot, jurământ, promisiune), care în faţa lui Dumnezeu au aceeaşi valoare.
