Inima trupească a lui Isus Cristos, propusă spre a fi adorată de către credincioşi. Întreaga natură umană a Mântuitorului este vrednică de închinare, deoarece e unită, ipostatic, cu persoana Cuvântului, dar în mod special inima sa "blândă şi smerită" (Mt 11,29), plină de milostivire şi de dragoste faţă de toţi oamenii. Sărbătoarea Inimii lui Isus a devenit obligatorie pentru întrega Biserică în anul 1856. Actualmente face parte din rândul "solemnităţilor" şi este celebrată în fiecare an în a doua vineri de după Sărbătoarea Trupului Domnului sau Joia Verde.
