(Din gr. eucharistía, aducere de mulţumire). Termen folosit pentru întreaga celebrare a Sfintei Liturghii, dar îndeosebi pentru partea a doua, care urmează după celebrarea Cuvântului şi culminează cu consacrarea pâinii şi vinului care sunt transformate în trupul şi sângele lui Cristos, şi se termină cu Împărtăşania. Euharistia este jertfa lui Cristos de pe Calvar, care devine prezentă pe altar. De aceea se mai numeşte şi Sfânta Jertfă sau Jertfa Sfintei Liturghii. Cristos a făcut din Euharistie memorialul morţii şi învierii sale, adică reactualizarea sau aducerea lor în prezent (cf. SC 47; LG 3). Jertfa lui Cristos de pe Calvar şi Jertfa euharistică sunt o unică jertfă: "Este una şi aceeaşi victimă şi cel care oferă acum prin slujirea preoţilor este acelaşi care s-a oferit atunci pe cruce. Numai modul de a oferi este diferit. În jertfa dumnezeiască ce se împlineşte la Liturghie este cuprins şi jertfit în mod nesângeros acelaşi Cristos care s-a dat pe sine însuşi o dată în mod sângeros pe altarul crucii" (DS 1743). Euharistia nu este numai continuarea jertfei de pe Calvar, ci şi a întregii lucrări de mântuire înfăptuite de Isus. Euharistia, jertfa lui Cristos, devine şi jertfa mădularelor trupului său, adică jertfa pe care o oferă Biserica; ea este jertfa lui Cristos întreg: capul şi mădularele. Euharistia este jertfă, dar în acelaşi timp şi ospăţ sacru, adică împărtăşire cu trupul şi sângele Domnului. Biserica recomandă cu stăruinţă credincioşilor să primească Sfânta Împărtăşanie ori de câte ori participă la celebrarea Euharistiei; ea afirmă ca obligatorie primirea Împărtăşaniei cel puţin o dată pe an, în timpul pascal. Prezenţa euharistică a lui Cristos începe în momentul consacrării şi durează atâta timp cât rămân nealterate speciile euharistice. Deoarece Cristos însuşi este prezent în sacramentul altarului, el trebuie cinstit cu cult de adoraţie.
