(Din gr. epikéia, echitate). Interpretare restrictivă a legii omeneşti potrivit căreia, într-un caz particular, datorită unor circumstanţe deosebite, legea nu obligă, deşi este cât se poate de clară. Acest principiu se aplică în cazul când observarea legii ar fi periculoasă sau chiar rea (de ex., părăsirea unui bolnav grav pentru a se putea participa la Liturghia duminicală); când observarea legii ar fi prea grea sau împovărătoare (de ex., de a-l obliga pe un bolnav să postească).
